Nu stiu de ce, dar am impresia ca Pariah este chiar un paria printre titlurile de anul acesta. Este adevarat ca de la o firma necunoscuta nu poti sa ai pretentii, insa aici nu e cazul vreunei companii rusesti cu doi sau trei programatori, un artist si un animator (no offense), ci vorbim de Digital Extremes. Faimoasa Digital Extremes. E uimitor cum unii sunt dispusi sa investeasca bani, personal si timp in ceea ce nu este mai mult decat o parodie. Sincer sa fiu, ma cam apuca depresia cand joc cate un titlu de doi lei, iar din pacate, numarul lor a inceput sa creasca. E adevarat ca padure fara uscaturi nu se poate, dar o tenta de originalitate sau in cel mai rau caz un pic de neprevazut este intotdeauna bine venit.
O sa va scutesc de teroarea celor 18 nivele ale singleplayer-ului si o sa va povestesc in cateva cuvinte istoria lui Jack, caci asa se numeste eroul nostru ce aduce la mecla, vorba si atitudine cu David Duchovny. Gagiul transporta deasupra unei zone periculoase un container cu o gagica congelata. Sort of! Ma rog, nava face boom, ei se prabusesc in plin teritoriu inamic si gagica se decongeleaza. Uite asa aflam ca o cheama Karina. Adevarul e ca sunt atat de multe obiective de genul „Find Karina” incat nevasta-mea care se mai plimba prin spatele meu din cand in cand chiar a observat si m-a batut pe umar. Trecand peste pre-infarctul generat, imi dau castile jos de pe urechi si intreb scurt: „Ce?”. „Ia uite, pe tipa asta o cheama ca pe mine.” „Da draga”, ii zic eu, „dar daca si tu ai fi in situatia ei probabil as fi putin mai fericit”. Spilu' e ca tipa e infectata cu un virus. Spilu' pe care nu il aflati de la inceput e ca si voi sunteti, ma rog, Jack.
In concluzie, jocul incepe si continua pana aproape de jumatate cu obiective ce alterneaza intre Find Karina si Escape from. Jack, timp de jumatate de joc se chinuie sa scape din asa zisul teritoriu inamic. De pe la nivelul 10, incepe asaltul. Poanta e ca niciodata nu stii exact de ce anume trebuie sa scapi sau ce anume trebuie sa ataci. Daca mergi drept inainte mergi la sigur.
Banuiesc ca ati intuit ca majoritatea nivelelor
sunt extrem de simple, indiferent daca te afli in interior sau in exterior. Interioarele sunt formate din camere, coridoare si lifturi sau scari ce le leaga, in timp ce exterioarele sunt ceva mai inteligent alcatuite, oferindu-ti de asemenea si posibilitatea de a pilota diverse vehicule cu sau fara roti, dar intotdeauna cu un tun sau doua. Cred ca, de fapt, singura placere pe care am avut-o jucand acest joc a fost de a conduce si de a trage in inamici in acelasi timp. Nu stiu de ce dar mi-a adus aminte de un joc drag mie si anume Rollcage. Pariah nu are nici o legatura cu Rollcage, dar viteza anumitor vehicule combinata cu puterea tunurilor iti dau o senzatie de dominare peste universul jocului.
