Din multitudinea de filme SF care au aparut, The Matrix era unul dintre putinele care cerea neaparat o "portare" în lumea jocurilor, un joc care, pe lânga un gameplay inovator si briz-briz-urile tipice Matrix, sa prezinte si anumite aspecte din poveste, necunoscute celor care vor vedea filmul.
Contrar asteptarilor, este unul dintre minusurile jocului. A nu se întelege gresit, jocul nu e urât, însa sunt unele aspecte care deranjeaza. Au creat propriul engine pentru The Matrix: Path of Neo , din pacate el nefiind însa chiar atât de bine pus la punct. În primul rând, se pare ca are o mare problema cu suprafetele curbe... acesta fiind motivul pentru care rotile de la masini sunt patrate. Animatiile sunt când bune ,când pur si simplu hilare... vezi urcatul personajului pe un gard sau alergatul prin nivel. Ca sa nu termin într-o nota negativa acest capitol, au încercat - si în mare parte au reusit - sa obtina un echilibru între continuitatea jocului si aspectul grafic. Unele nivele sunt destul de maricele, iar o grafica extrem de buna ar fi însemnat loading time-uri destul de dese, ceea ce ar fi fragmentat destul de mult actiunea.Per total însa, grafica e unul din punctele slabe ale jocului si nu cred ca s-ar fi suparat cineva daca ar fi fost lucrata un pic mai mult.

În The Matrix: Path of Neo, personajele principal este Neo, ca si in filmul The Matrix. Storiul fuge langa axul filmului, dar de uneori si difera (Cum ar fi jocul daca totata lumea stie ca ce v-a intampla).
Desi ai destule arme pe care sa le folosesti în joc: shotgun-uri, pistoale, mitraliere, pusti de asalt si aruncatoare de grenade, accentul în The Matrix: Path of Neo se pune pe lupta. Vei avea o gramada de combo-uri de descoperit si variate moduri de a dezarma sau a arunca prin nivel cu inamicii (Combourile se poate upgreda). Focus-ul te va ajuta sa efectuezi anumite combo-uri mai greu de obtinut în mod "real-time", cum ar fi mersul pe pereti si lovirea inamicilor la sfârsit printr-o saritura acrobatica.
Focus-ul este foarte folositor si la tintire, sistemul de ochire al armelor implementat în joc fiind unul dintre cele mai dubioase care mi-a fost dat sa vad într-o foarte mare perioada de timp. Cum functioneaza el? Ca sa tragi într-un inamic, trebuie sa îl ai în raza vizuala pâna apare o sfera verde care-l înconjoara, semn ca poti începe sa tragi, neavând însa nici o garantie ca îl vei si nimeri. Partea hilara e ca atunci când începi sa tragi, gloantele încep sa zboare în toate directiile, lovind de obicei pe cine nu trebuie. De multe ori mi s-a întâmplat sa trag într-un inamic în mod "real time" si sa-l lovesc din greseala pe cel de lânga. Când folosesti modul focus, însa, tinta devine mult mai precisa, gloantele ducându-se acolo unde trebuie, desi uneori vei avea impresia ca sunt teleghidate. Faze de genul celor în care sari înainte în mod focus tragând încontinuu, iar la un moment dat unele gloante o iau la stânga sau la dreapta fiindca acolo e un inamic, vei întâlni la tot pasul; dar având în vedere ca îti usureaza munca, nu putem sa le trecem la capitolul minusuri... prea mari.
Un lucru destul de enervant e si sistemul de salvari, tipic pentru console, prin prezenta save point-urilor în cadrul nivelelor, la care daca nu ajungi din motiv ca ai cazut într-o groapa, va trebui sa iei frumusel tot nivelul de la capat. Dupa ce salvezi un joc, însa, poti sa accesezi din meniul principal.

AI-ul nu e extraordinar, daca, pe modul easy, inamicii stau si se uita pur si simplu la tine, asteptându-si bataia de rigoare, pe modul hard se cam schimba datele problemei, mai ales spre final. Inamicii vor fi în principiu fortele de politie, echipe SWAT, si bineinteles agentii. Cum actiunea are loc în Matrix, vei da nas în nas si cu agenti, moment în care va trebui sa pui în aplicare cea mai devastatoare strategie de lupta: FUGA (doar in prima parte dupa ce devii the ONE). Nu de alta, dar pe agenti nu îi vei putea împusca nici daca vrei, iar singura cale pentru a-i lovi în lupta corp la corp este folosirea modului focus.

Muzica e cea din filmul Matrix, ceea ce uneori e bine, alteori e de-a dreptul agasant, de obicei ea nepotrivindu-se deloc cu situatia din joc, mai ales în momentele fara actiune. Voice acting-ul e însa la înaltime, iar sunetul armelor adauga si el o nota de realism. Sistemul de control te va descuraja la început, mai ales pâna te prinzi cum trebuie executate combo-urile. Spre exemplu, ca sa mergi pe pereti si sa tragi în acelasi timp, va trebui sa alergi înainte, sa tii tasta de focus apasata, dupa care strafe în directia zidului, în acelasi timp tinând în vizor si inamicii. Din fericire, mai complicat de atât nu va fi, asa ca te vei obisnui destul de repede.

The Matrix: Path of Neo nu e "urmatoarea evolutie a divertismentului interactiv". Nu e nici un joc revolutionar, care sa ridice noi standarde. Este însa un titlu peste medie, printre putinele jocuri create dupa un film care merita jucate si în mod cert un "must-have" pentru orice fan Matrix.

Galerie Foto