Initiativa de a resuscita binecunoscuta serie a fost una laudabila. Am jucat Prince of Persia: The Sands of Time, cu speranta ca voi gasi ceva care sa ma captiveze, care sa ma lase cu gura cascata. Din pacate insa, in afara de imaginea de basm pe care o afisa nonsalant, Prince of Persia: The Sands of Time a avut niste lipsuri care m-au bantuit pana la sfarsitul jocului. Vestea ca urmatorul titlu al seriei se afla in productie m-a lasat sec. Imi imaginam ca in afara de cateva combo-uri si nivele mai diversificate nu au cum sa imbunatateasca un asemenea joc. Trebuie sa recunosc ca m-am inselat. Din pacate, demo-ul existent nu este destul de concludent in acest sens. Trebuie sa jucati absolut tot jocul, cap coada, ca sa va bucurati de tot ceea ce poate el sa va ofere. Probabil ca una din greselile pe care le-au facut, a fost ca demo-ul este pur si simplu sec in posibilitati, in comparatie cu ceea ce veti vedea in joc.

Nu va voi mai povesti pataniile prin care a trecut printisorul nostru in Prince of Persia: The Sands of Time, asa ca puneti mana si jucati-l daca l-ati sarit. In mare, el o da in bara eliberand nisipurile timpului. Aparent toata treaba se rezolva, insa cel care se joaca de-a zeul, trebuie sa moara. Aceasta este premisa de la care pleaca Warrior Within. Pe urmele printului se afla un demon, Dahaka, care tine mortis sa-l gaseasca si sa-l omoare. Singura solutie este alterarea prezentului si cum ar putea printul sa realizeze acest lucru, daca nu intorcandu-se in trecut. Acum, problema este mult mai complicata decat pare, pentru ca pe parcursul jocului veti calatori dintr-un timp in altul de foarte multe ori. Genialitatea producatorilor rezida in folosirea acelorasi nivele, dar in perioade de timp diferite. Senzatia de deja-vu este prezenta peste tot, dar ai intr-adevar momente cand ramai cu gura cascata. Asa arata camera asta in trecut? Dumnezeule!

Sa va dau un exemplu. O anumita masinarie care va asigura accesul la nivelul urmator este stricata in prezent. Va duceti frumusel in trecut, dati la manivela pana dobanditi accesul si va intoarceti in prezent. Ce poate sa fie mai simplu? Nivelele sunt in asa fel aranjate, incat veti merge in majoritatea cazurilor numai inainte, iar atunci cand veti avea mai multe posibilitati vi se va arata ce si cum. Problema este ca uneori veti avea si posibilitatea sa rejucati din greseala un nivel pe care l-ati completat cu mai mult timp in urma. Daca vi se pare ca se intampla asa ceva, nu mai continuati. Nu are sens. Incarcati salvari anterioare pana cand gasiti drumul corect. Acesta este unul din minusurile jocului. Rejoci un nivel si nu iti dai seama decat in momentul in care ai ajuns destul de departe. Nu stiu daca am fost eu norocos, insa mie mi s-a intamplat numai de vreo trei sau patru ori. O mai buna delimitare a nivelelor si excluderea posibilitatii de a rejuca unul anterior ar trebui sa fie o prioritate in cazul in care producatorii au in vedere repetarea acestei strategii.

Comparativ cu titlul anterior, nivelele sunt mult mai mari. Este si normal avand in vedere ca posibilitatile hardware au avansat si ele. Cand spun nivel mare, nu va imaginati numai intins, ci si inalt. De multe ori veti fi nevoit sa parcurgeti un nivel pe verticala si veti avea impresia ca nu se mai termina. In aceste cazuri, este indicat sa folositi camerele alternative, altfel, riscati sa va invartiti pe loc. Singura problema in momentul in care trebuie sa efectuati un element acrobatic este directia. Mi-a fost deosebit de greu sa-l conving pe print sa mearga oblic. In plus directia se schimba in functie de pozitia camerei. Imaginati-va ca uneori m-am chinuit minute in sir sa apas si stanga si sus concomitent pentru a-l determina pe print sa mearga pe perente. Ori cadea in hau (semn ca prima stanga) ori mergea in sus pe perete, cand eu aveam nevoie sa mearga oblic. O situatie asemanatoare a fost in cazul in care printul pleca de pe o platforma in miscare mergand pe perete. In momentul in care ajungea in locul din care trebuia sa sara, apasam tasta pentru saritura, insa loc sa ajunga unde trebuie, ajungea inapoi pe platforma. Cu toate acestea, cazurile pe care vi le-am prezentat sunt destul de rare de-a lungul jocului, asa ca pot sa spun cu mana pe inima ca in 90% din cazuri nu am avut probleme. Am incercat sa joc cu un gamepad la inceput, insa datorita faptului ca printul era destul de greu de controlat in momentul in care lupta, am renuntat.

Odata cu largirea nivelelor au venit si capcane mai complexe. Lista cuprinde acum butuci cu tepi (pe verticala si pe orizontala), tepuse care ies din podea, butuci de lemn care se rotesc (cu o lama atasata sau uneori cu doua), lame care ies din pereti, roti zimtate din pereti sau din podea sau bucatile de piatra care ies dintr-un zid si se ciocnesc de celalalt. Bineinteles ca dificultatea de a trece dincolo de ele sta in plasarea si combinarea acestora, uneori fiind absolut necesara incetinirea timpului.

Exista trei feluri de bonusuri pe care le veti primi de-a lungul jocului. In primul rand, numarul de sloturi care stocheaza nisipul (sand tanks) se va mari, ceea ce inseamna ca puteti activa o anumita putere de mai multe ori (in conformitate cu numarul de sloturi umplute). Nisipul se obtine automat in momentul in care omorati un adversar, asa ca nu mai e cazul sa va ingrijorati si din aceasta cauza. Adversari sunt destui. Upgrade-urile de viata la veti dobandi numai daca veti descoperi locatiile acestora. Accesul la ele este ascuns. Odata ce ati descoperit accesul, veti merge pe un culoar plin de capcane care mai de care mai ciudate pana cand veti ajunge la un altar. Aici, printul va introduce automat amuleta sa si va dobandi upgrade-ul. Drumul inapoi nu va va pune nici un fel de probleme pentru ca toate capcanele vor fi oprite. Al treilea bonus este reprezentat de puterile printului. Cele mai insemnate sunt cele care ii permit sa incetineasca timpul, cea care ii permite sa se miste mult mai repede decat ceilalti (haste) si cea care creaza un cerc de foc care ii raneste pe cei din jurul printului. Odata ajuns la capatul jocului, aceasta putere isi va mari eficacitatea, insa nu degeaba.

Numarul adversarilor si aparitiile acestora cresc vazand cu ochii. Sistemul de lupta folosit impotriva acestora a fost regandit, astfel incat producatorii l-au numit „free form fighting”. De fapt, el este departe de a fi asa ceva, insa reprezinta un pas important fata de sistemul folosit in titlul anterior. In principiu, aveti de fiecare data cel putin o sabie. Este posibila colectarea celei de-a doua arme, caz in care combo-urile folosite vor si specifice luptei cu doua arme concomitent. Daca insa insistati sa luptati doar cu sabia din dotare, printul va fi capabil sa-si manipuleze adversarii proiectandu-i la pamant sau dupa caz in hau. Este de asemenea posibila saritura peste adversar si spintecarea acestuia cu sabia, insa in anumite locatii aceasta este o procedura destul de periculoasa, pentru ca in loc sa aterizati pe pamant, puteti cadea in cine stie ce prapastie. Cele mai spectaculoase din punct de vedere vizual sunt finalizarile cu doua arme, caz in care singele adversarului ghinionist va fi improscat in toate partile, oferindu-va o imagine pe masura. Este un fel de premiu pentru un lucru bine facut.

Un caz special il reprezinta uriasii pe care ii veti infrunta de cateva ori de-a lungul jocului. In general, e bine sa evitati loviturile acestora pentru ca ele va proiecteaza prin locuri extrem de neplacute, asta pana cand reusiti sa ajungeti in spatele lui. Sincer sa fiu, cea mai usoara ruta este, in acest caz, si cea mai scurta, adica printre picioarele lor. Aveti insa grija sa nu va calce. Cum spuneam, odata ajunsi in spatele lui incepeti sa-l loviti cu sabia iar dupa cateva lovituri el va cadea in genunchi. Va suiti apoi frumusel pe el si dupa alte cateva lovituri in scafarlie, el va va arunca cat colo. De obicei, nu e nevoie sa faceti asta de mai mult de trei ori.

Grafica jocului este total diferita de primul si ma refer in special la culorile folosite. Daca in primul domnea o aura de basm, aici totul este intunecat, greoi si rece. Au disparut cu totalitate acei nori de nisip care pluteau la nivelul solului si care invaluiau incaperea in mister. Adevarul e ca si printul s-a maturizat intre timp si a devenit un razboinic in adevaratul sens al cuvantului. Nivelele pe care le parcurgi in prezent sunt intunecate si reci, contrastind parca cu cele din trecut care pastreaza cate ceva din culorile si luminile prezente in primul joc al seriei. Cu adevarat frumoase sunt insa gradinile, dar aici veti ajunge undeva dupa jumatatea jocului. La inceput, nivelele sunt inchise, chit ca va aventurati in trecut. Din aceasta cauza lumina soarelui nu poate patrunde, singurele surse fiind tortele de pe pereti. Concluzia e ca inceputul este un pic mai lipsit de culoare in acest joc, insa dupa ce ati trecut de jumatate veti fi inundati de peisaje extrem de frumoase.

Din pacate insa, partea audio a jocului lasa de dorit. Vocea frumoasei Kaileena apartine lui Monica Belluci, insa am depistat dialoguri cand actrita nu a dat dovada de forta necesara pentru a sustine actiunile personajului. Pur si simplu, uneori nu este convingatoare si este si de inteles din moment ce ea a trebuit sa inregistreze vocea fara sa-si vada personajul in actiune. Cred ca o mai buna colaborare intre actori si echipa de productie ar duce la rezultate favorabile. Restul vocilor si sunetelor sunt pur si simplu jalnice. Adversarii pe care ii intalnesti nu au invatat decat un numar extrem de limitat de cuvinte si de fraze si in majoritatea cazurilor au aceiasi voce. Cat despre efectele audio, nu pot sa va spun decat ca jocul este foarte sarac in acest sens. Este pacat, pentru ca din punct de vedere vizual producatorii au incercat sa dea ce au avut mai bun.

O mentiune speciala merita pasajele in care esti urmarit de Dahaka. Acestea reprezinta adevarate provocari, pentru ca esti nevoit ca intr-un timp deosebit de scurt (cel mult o secunda) sa te decizi pe unde sa o apuci. In general este destul de clara ruta, insa in anumite cazuri trebuie sa te mai si orientezi un pic. Uneori aveti la dispozitie doua sau trei secunde, uneori insa Dahaka te omoara daca te-ai oprit in loc si pentru a fractiune de secunda. Recunosc ca pe cat de palpitant suna, pe atat de frustrant poate fi. Am reincarcat un anumit nivel si de 15-20 de ori, insa intr-un final am reusit sa trec. In mod uimitor, nu acestea sunt cele mai grele momente ale jocului, ci nivelele care iti cer abilitati acrobatice. Daca insa veti avea puterea si curiozitatea de a termina jocul, veti avea parte de cateva surprize extrem de placute pe care nu are sens sa vi le dezvalui. Exista cateva intorsaturi de situatie in ultima parte a jocului care fac din Prince of Persia: Warrior Within un titlu care isi merita pe deplin locul in topul jocurilor din 2004.

De fapt, povestea cu tot cu personaje si dialoguri este extrem de bine inchegata, astfel incat nu veti simti niciodata ca exista pasaje de umplutura, asa cum intalnim la alte titluri. Tot ce pot sa va spun este ca ar trebui sa ne asteptam la o continuare si ca mi-ar placea sa-mi insele asteptarile inca o data. Nimic nu se compara cu experienta de a juca un joc excelent, de la care insa nu te asteptai sa obtii mare lucru. Credeti-ma pe cuvant si jucati Prince of Persia: Warrior Within.